Date fiind coordonatele axiomatice de natură teologică, adevărate presupoziții indiscutabile pentru un gânditor și mai ales mistic teolog, eroarea care se face atunci când se emit judecăți de valoare asupra scrierilor părintelui Ghelasie este în primul rând suspectarea unui conflict ireconciliabil între dogmă și creativitate, astfel încât se consideră din start că lectura acestor texte nu suportă analogii pertinente cu problematica din interiorul disciplinelor laice, cum ar fi estetica, filozofia, fizica, biologia, dreptul etc.
Se obiectează că geneza însăși a conceptelor este radical diferită intr-un caz față de altul, că presupoziția teologică e contrară actului de a înainta în gândire, prin descoperire și deschidere față de noutate. Dar ce înseamnă închidere și deschidere, ce înseamnă să te înșeli crezând că nu există nici o predeterminare ideologică incastrată, ce-i drept, în matrița subliminală, insesizabilă, a modului de raportare la lume, așa cum se petrece, de pildă, în idealizarea actului de cunoaștere empirică a realității, sunt fapte enunțate și denunțate deja printre alții de fizicieni importanți.
Conceptul de iconicitate foarte minuțios definit de părintele Ghelasie e unul foarte elastic și se poate demonstra faptul că acesta își află un corespondent în intuiția estetică, axată pe ideea de figurație continuă. Viața distruge figurațiile, dar în artă ele se conservă, prin puterea metaforei de a resuscita chipul chiar în punctul în care el pare distrus de mișcarea structurală entropică a vieții – a acestei vieți.
Se vorbeste de negentropia constantă a imaginii estetice în acest sens. Eikonul este funcție continua. E o intuiție iconică aici, că nu se pierde chipul, fiinta, oricum ne-am mișca intre viață și moarte. Rolul indeterminării ar fi acela de a prezerva sentimentul de continuitate, de care vorbeam. E acesta numai un mic și foarte general, de altfel, aspect, din sumedenia de fapte intuitive care sunt produsul unui mod de a reflecta realitatea contrar ideologiilor minimaliste și reducționiste.
Carmen Caragiu
(însemnare, 20.09.2014)
