Cum sari de la una la alta (78)

Muzica te exprimă. Audiția = creație. O voce divină, o muzică divină sunt deja în noi, dacă n-am fi induși de indiferența materiei moarte (caracterizate de inhibiție, decădere, surzenie, informal, inexpresivitate). Muzica preferată corespunde așteptărilor, ea curge, reușește din prima încercare. Puritate. Armonie. Noutate. Știința acordurilor. Sunete armonice. Timbru cristalin. Muzica nu e „creată”. Opera nu are autor! Muzica iese din noi, pentru că ne place! Muzica, arta = aducerea materiei moarte în starea de expresie, în stare vie. A scoate la lumină. Nu-i tremură vocea. Atenția nu tremură, nu se forțează, nu se luptă cu inexpresivitatea. Muzica = ocean în voia căruia te lași. Rațiunile sunt „informații de persoană”. Când conștiința „îngheață”, informațiile de persoană devin principii, idei. Frumusețea fizică nu e obiect de orgoliu, pentru că ea e reprezentativă pentru receptor. Ea degajă – ea aparține tuturor. Ce este atenția? Imaginea subliminală = la periferia conștiinței, în care nu penetrează mintea. Un fel de holon. Imaginile trebuie să se „aprindă” sensibil. Chipul static, inert, predeterminat, care nu se poate schimba te deprimă, numai dacă te identifici imanent cu el. Îmbătrânești și nu poți face nimic. Îl identifici cu imanența, căci diagonala (transcendența) te lasă rece. Nevoie uitată = nevoia de resensibilizare față de transcendență. În Lumină, nu poți fi respins. Te visezi iubit. Reciprocitate. A fi iubit se reduce la A FI. Stăpânirea de sine. Păstrarea aparențelor. „Aparența” are substanță.  Numai „visul” realizat (cu „aparență” de realizare) se vede la orizont. Numai această imagine fecundă poate fi developată, numai ea îți asigură un viitor măreț, viu, plin de necunoscut, de surprize. Imaginea luminoasă implică un efort de realizare, o mutație pe diagonală, o punere în practică. Lucrurile s-au urnit o dată, dar e greu să te menții „Batman for ever”. Decalajul față de intenție se menține. Developarea viselor și a eșecurilor. Noutate, schimbare = inițiativa obiectului, Chip în mișcare și în schimbare. Visele sunt locuibile. Ești fericit în context. Dar atât fericirea, cât și nenorocirea pot fi contemplate! Arta iese din opoziție, developează ambele cazuri. Expresivitate intensivă. Ce se obține în eros este frumusețea continuă, funcția iluminării. Semnificația continuă: semnificația frumuseții e frumusețea! Picturalitate = semnificație, selecție, gust! Spațiu-undă. Din perspectiva viitorului, trecutul apare viu. Viitorul nu ucide trecutul, care nu se devalorizează. Unicitate. Pentru o anumită prezență (poziție) în spațiu ai optat instantaneu. Mișcare grațioasă. Dans. Proliferarea particularului = o altă esență! Particularul are efect anti-fading. Ideea de eșec se prezintă în formă particulară = ecranul nu se închide, nuanțele nu se șterg, thrillerul e în toi. Subiectul e reprezentativ la orice nivel. Povestea unui eșec. Tragedia unui om ridicol: filmată, vizionată, developată. „Eșecul de sistem”. Un „nimeni”. Developarea visurilor. Amintirea chipurilor. Eros. A fi iubit = a intra într-o conștiință. Planete unul altuia ne suntem.

Carmen Caragiu (1965-2015)