miercuri, 16 decembrie 2015

Cealaltă față a lumii


Binele ascuns e tocmai ceea ce împiedică binele să devină o convenție, un act mecanic, formal. În acest punct se descoperă sensul nebuniei fericite. Ea deschide perspectiva către „cealaltă față a lumii”, către nevoia de trăire eliberată de clișee chiar în săvârșirea binelui. Scopul nebuniei în Hristos e subversionarea „feței” încremenite a binelui aparent și recuperarea expresivității ce vine dintr-o experiere a binelui autentică, spontană, printr-un excelent sincronizat tandem al exteriorizării interiorului și interiorizării exteriorului. În fapt, binele redus la formule ale binelui poate ușor deveni o mască îndărătul căreia se ascund motivații secunde, mai puțin altruiste, adesea virusând conținuturile formale ale părutului bine. De aceea, „metanoia” pleacă de la subversionarea binelui închipuit, sesizând mobilurile ascunse ale faptelor și declanșând acea „micșorare de sine” ce constituie intrarea în taina cuprinderii binelui necuprins, neplafonat. Cu alte cuvinte, în taina icoanei.

Carmen Caragiu (1965-2015)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu