Cantitativismul
se dilată în spațiul subiectului. Persoana, corpul rămân însă „față în față”.
Corpul nu-i atins de cantitativism, nu poate deveni „lest”. E cu totul altceva!
Se face o confuzie gravă. Subiectul se mișcă în spațiu în deschidere. Ceea ce
materia doar simbolizează, prin însăilătură, la el e carne, corp aromatic
(asterix). Infinit intensiv. Sinteza chipului, întregire, unirea steluțelor
(părților) în întreg. Sinteză semnificativă, prereflexivă. Cuprindere amplă,
universală. Aripă. Ochi plutitori. Vedere-împreună. Strângere laolaltă. Covor.
Coșuleț. Post-structuralism. Nu se lasă prins în clește. Nu e supus fluctuației
dureroase, în bătaia vântului. Pâinea vieții. Mintea viscolită nu-și calculează
(evitant, asigurant) avânturile de forță. Plutire. Ochi închiși. Sinteza
spațiului trece prin inimă. Așa cum există corp duhovnicesc, există și spațiu
duhovnicesc, calitativ. Muzica (giruetă) stă cu fața întoarsă la trecut, așa
cum Persoana la viitor. Aparițional = concept superior, Chip. Corpul =
component psihic, componentă a personalității. Toate componentele trimit la
conștiința de sine. Te tragi îndărăt: semnul selecției perspectivei de
ansamblu. Piruetă pe gheață. Nu ai postament, dar ești ca și când te-ai da cu
placa. Puterea exemplului. Tonul face muzica. Munca este pusă între paranteze. Scrânciob.
Cărucior. Rățușcă de lemn. Toposuri culturale. Fantasmele prind viață. Îmi aud
gândurile. Imaginație = în-CHIP-uire. Orice există tinde către CHIP. Atmosfera
este un cadru al unei întâlniri. Legea atracției pneumatice. Noblețe. A fi
nobil înseamnă a personifica ambientul, a nu simți singurătatea. Dansul de sub
durere este dansul subacvatic, dansul legănat, dansul particulelor.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu