Cum sari de la una la alta? (24)

Oricine se îmbolnăvește este ca un străin. Șansa de a face valuri. Nu putem fi exuberanți o vreme? Nu-ți poți lua ochii de la imagine. Zona luminoasă din mijlocul umbrei. Îndrăgostiții vin de foarte jos, din abis. Clipa de neatenție, pierdută într-o rază de soare. Umbre subțiri pe frunte. Corpul e o piersică roșie. Paradisul poeziei. Lumea e cât o nucă. Lumea filtrată prin subiect. Leacul depresiei este o nouă conștiință. Nu te aștepta să scapi de o stare proastă mâncând sau luând o doctorie. Astfel o vei perpetua (croniciza). Iar tăierea voii nu se poate face decât concomitent cu restaurația limbajului. Ce e fragilitatea? Fragii. Tablou sinestezic. Materia = material estetic. Nu cobori la chimismul strict, ci rămâi la nivelul montajului instantaneu. Trupul jubilează. De-abia când iubești, începi să VEZI. A da nume lucrurilor. Scene acroșate, poetice. Raport cu ființe = milă, iubire, trezie, algolagnie. Ce se întâmplă cu tine? Ți-e somn, ți se închid ochii. Trebuie să gândim prin alte noțiuni, poetice, precum: fragilitatea, moliciunea. Chipul durerii, chipul absenței, chipul morții. Limita expresivității. Îți dăruiesc timpul meu. A îmblânzi animalul, a sta de vorbă cu el. Cel ce vrea să mântuiască să omoare nu numai păcatul prin voință, ci și voința însăși pentru păcat (față de păcat), și să învie nu numai voința pentru virtute, ci și însăși virtutea pentru voință. A lăsa Ființa să FIE. Relația specială, dulce, cu Cuvântul. Frumusețea e un ecou îndepărtat. Trebuie să te ferești să nu cazi. A-ți trăi moartea.

Carmen Caragiu (1965-2015)