Noutatea
e o noțiune relativă, adaptată la gusturile personale, la situație, la ritmul
personal. Misiunea noastră pe pământ este să fim creatori, să dăruim. Îți apar
în vis. Iadul = încăpere cu pereții de oglinzi; pretutindeni
te vezi numai pe tine. Sensul figurat coexistă cu cel propriu, formează un
sistem complex. Nu proiecta dorințele noi (conștiente) peste cele vechi
(subliminale). Corpul e cel ce poate fi îmbrățișat, strâns la piept. Ne
întâlnim. Îmi apari în vis. Acordul grav permite acordul înalt, nostalgia.
Pantofi de aur. Funde albe. Rochiță cu carouri. Fustiță roșie cu curea albă.
Deux-pièces. Omul reprezintă materia (reacția nucleară amortizată în catifea).
Nu putem înainta decât ușor, legănat, fără bruscări spre lumea de dincolo. Nu
te temi de diseminare. Transfer, deplasare în mama, în floare (mușcată). Iau de
la mine și de la ea și ne completăm reciproc, formăm „unul”. În artă, noțiunile
se înmoaie, se senzualizează, aparțin visului. Realitatea se amestecă cu visul.
Sensul figurat se mixează cu cel propriu. Valurile numai în ochii noștri sunt
mare. Subiectul face parte din obiect! Perceptom. „Carmen” (egocentrismul)
dispare (e pusă între paranteze) pe durata spectacolului imaginației. A mișca
din loc problema. Blocajele au fost ridicate. Arta învăluitoare nu cunoaște
reducția la un semnificat ultim. Macroscopicul e făcut pentru ochi, reflectă
propriu-i potențial. Semnificantul complex arată în două sensuri: actual și
potențial. Partea (inferiorul) reflectă superiorul. Nu te lăsa pradă virușilor,
uniformității. Molohul nu poate fi îmbrățișat. Bolovănaș (un fel de bour)
bolnăvior. Pietrei îi e frig. Omul actual = sintetizat într-o conștiință, în
interior, nu în afară.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu