vineri, 21 august 2015

Lui Toma (Caragiu)

Lumea trăiește mai departe, ca și când n-ai fi existat. Urmele pasului tău în nisip și în iarbă s-au acoperit demult. Și totuși, chipul tău străpuns de absență nu ne-a părăsit. Luminează ca o candelă nestinsă în liniștea cea mai presus de ceruri. Odată, privirea și glasul tău au încetinit expansiunea universului. Toate s-au întors cu fața spre tine, răcorindu-se la umbra unei grave mirări. Acum clipele noastre nu se mai înghesuie, ca odinioară, unele-n altele. Avem răgaz să ne-aducem aminte de cele ce vor veni.

Carmen Caragiu (1965-2015)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu