Ce
altceva este timpul, decât o subtilă acumulare de prezență, acoperită după
cădere de praful absenței? Duhul Sfânt va sufla peste noi și praful se va
risipi, lăsând strălucirea chipului să se reverse, până ce va umple întreg spațiul. Și iarăși,
ce este spațiul decât o misterioasă concentrare de prezență, supusă după cădere
disipării? Topind ceața vremelniciei, suflarea Mângâietorului va aduna din nou
cele risipite, și spațiul va fi locul privilegiat al purei apariții, dezlegate
de legăturile determinismului și entropiei, eliberate din strâmtoarea veșmintelor stricăciunii și
morții.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu