De
multe ori ni se pare că anumite motive ne împiedică să iubim. Paradoxal, atunci
când iubim cu adevărat, nu există motiv pentru a nu iubi. Avem toate motivele
să iubim. Aceasta pentru că iubirea însăși transformă motivele de a nu iubi în
motive de a iubi. Cineva se poartă cum nu se cuvine? Are o intenție negativă, o
pornire egoistă, vorbe rele, fapte reprobabile? Aparent, e un motiv de a nu-l
iubi, însă compasiunea iubirii copleșește împunsătura acestui motiv,
întorcându-l dinspre întunericul morții și răceala indiferenței și urii spre lumina
și căldura dragostei, căutând în fel și chip să aline suferința de a nu iubi a
celuilalt. Dragostea, cu auzul ei străfin, sesizează strigătul iubirii negate din
adâncul sufletului omenesc și vede aici o chemare în ajutor abia auzită, o discretă
negare a negării, o motivare nestăvilită de a întâmpina ea însăși în chip
izbăvitor tot ceea ce vatămă și se vatămă în același timp pe sine, blocând intrarea
în împărăția inimii.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu