Parabola fiului risipitor, din alt unghi

Parabola fiului risipitor se aplică nu numai în relația dintre îngerul căzut și om, sau în relația dintre omul (de asemenea căzut) și semenul său, ci și în relația dintre omul (căzut) și natură (făpturile necuvântătoare, fără glas în apărarea lor, supuse fără voia lor legilor căderii, stricăciunii și morții, stăpânite, fără drept la existență decât în limite ustensile, subiect de sacrificiu prin excelență în folosul omului). Va veni, însă, o vreme când Tatăl Ceresc va ieși în întâmpinarea creaturilor sale cele mai umile, îmbrățișându-le în lumina Sa, înveșmântându-le în haina dragostei părintești. Iar aceia dintre noi care nu vor accepta să împartă această revăsare de slavă cu cele mai mărunte viețuitoare, înrudite cu noi prin însuși logosul pe care îl poartă în sine, se vor arăta necunoscători ai lui Dumnezeu, Care este în Sine Treime a Iubirii veșnice și atotțiitoare. 

Carmen Caragiu (1965-2015)