Atenție.
A ajuta pe cineva. A vorbi cu corpul. Ruperea lanțurilor. A ridica moralul
atomilor. Umor. O domnișoară își poartă corpul, merge în pas cu el, îl ferește
de accidente. În artă, eul psihologic cu atașamentele și aversiunile lui nu se
ia în considerație, nu atârnă în balanță: subiect zerologic. James Joyce, K.
Lebădă albă, gât lung = zburătoare ca mintea și totuși în trup. Corpul e
coextensiv cu mintea. Înaltă și subțire. Distanța dintre cap și picioare e de
un munte. Secantă: taie o figură. Durerea fizică este relevantă! Ea plasează
corpul pe orbită. Ca să scape de durerea fizică, Nat scrie o carte, devine un
geniu. Totul se face pentru a scăpa de durere. Totul se răsfrânge în binele
mic. Amintirile sunt prezentul etern. Frumusețea e în urmă, altruismul e
înainte. Esențele elementare sunt macroscopice, ce dăinuiesc în amintire! Atomizarea
(aplatizarea), adică dispariția aromei, a conștiinței de sine, nu are loc în
realitate. Nu există prioritate (întâi e organul, apoi reacția, oul sau găina),
ci complexitate. Cel mai simplu e complexul! În spațiul imaginar (indeterminat)
nu există opoziție, moarte, doar milă universală. Atenție pură, agape =
libidoul se mută spontan în celălalt. Prezență intensă. Dor nestins. Iisus
Copil. Vedere directă în suflet. Reducționism = cădere sub stadiul animal. Orice
cunoaștere trece prin inimă și are o finalitate (mila). Sinteza spațială nu
reflectă spațiul, ci îl produce. Valurile numai în ochii noștri sunt mare. Materia
e sintetizată, creată pe sintetizator. Joc secund. Câștig de spațiu. Cantitatea
(sinteza) nu distruge caracterul aparițional, ci e semnul distinctiv al
calității. Cantitatea are centrul de greutate în cer, nu în pământ. Ninge în
sus. Cantitativul se definește prin calitativ. Numai în lumina calitativului
cantitativul se curăță de umbre și încetează să devină o povară.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu