Una
din caracteristicile binelui stă în faptul că nu produce sațietate. „Pofta vine
mâncând”. Pe măsură ce înaintezi în bine, orizontul se deschide. În rău, ajungi
inevitabil la săturare. Orizontul se închide peste tine ca o cușcă ale cărei
zăbrele sunt propriile tale idei fixe. Dacă în rău, fie și plecând de la un
gând bun, există un motiv care inhibă trecerea de la gândul bun la fapta bună,
binele induce un arc spontan între idee și finalitate, între ideal și
realizarea sa concretă. Ceva asemănător unei „teoreme de prelungire” are loc în
orizontul întrupării, în care Logosul „lucrează în mine”. Pe de altă parte, în mediul
binelui sugestia gândului rău nu proliferează, este dezamorsată.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu