„Din
apus / Rozul / Ca o rodie abia ruptă / Se trudea / Să-nfrunte noaptea” (Efi
Athanasiou). Ce e rozul? E viul! Amnezia inocentă nu răpește, nu distruge
identitatea. Peliculă. Lumea într-o picătură. Noaptea pupilei. Și sufletul
poate să facă piatră, nu numai corpul! Hitchcock știe să povestească: o caută
pe moartă printre oameni. Căutare vie. Sânge = șuviță. Scriitura = succesiune
diegetică a imaginilor. Încetinirea mersului, deplasarea interesului către un
spațiu adiacent. Pierderea reperelor. Feed-back-ul este un reper. Inspirație.
Fluctuație. Suntem în lumea developării aparițiilor, nu a Identităților
configuraționale bazate pe feed-back. Pentru om, a-și schimba culoarea înseamnă
a muri, a ieși din tipar. Aparatul și foarfecele monteurului inventează
unghiuri, poziții, ritmuri din ce în ce mai neașteptate. Mobilitate frapantă.
Posibilul e developat prin montaj. Sens concesiv (senzualitate, ritm lent,
dans, piruetă, întoarcere, plutire, legănare, circularitate, presiune de
creație, grație, uitare (ușoară) versus rinocerizare, orbire). Diseminare. S-a
albit la față, tremură tot. Mâna atârnă din încheietură. Pe ea însăși se ține,
și fără durere. Produci psihic, scoți apă din piatră seacă. Nimeni nu ia nimic
din tine. Capătul dulce al osului. Merișor acru. Jachetă cu nasturi de oțel.
Limbă de ceas. Fractură deschisă. Fluturaș. Pajiște. Riduri. Montajul estetic e
dinamic (hiperventilație). Umorul e o sclipire. Ai umor = îți merge mintea!
Avion mic de hârtie. S-a dus să moară puțin. Corp de slavă. A duce la bun
sfârșit. Numai îndrăgostirea are consistență plutitoare. Intru în pielea ta. Transfer
de viață. Leșin = liniștire (eufemism). Cine știe ce-i în capul ei? Râde din
ce-și aduce aminte. Transfocator (obiectiv cu distanța focală variabilă
continuu, folosit în cinematografie sau la televiziune pentru a obține efectul
de apropiere sau de îndepărtare rapidă de subiect) = travelling optic. Efectul
de zoom (apropiere-îndepărtare rapidă). Foale (aparat care servește la
comprimarea și la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele
cu pereți plisați, acționată prin mânere sau printr-un sistem de pârghii).
Foială. Foietaj. Omonimele dau iluzia deplasării fără efort. Punctuație. Efect
de încetinire și de semantizare. Decupare a clipei. Fragmente = ritmeme. Nu
există contradicție la nivelul Principiului Identității. Acum știu de ce au
eșuat ideologiile: pentru
că au încercat să salveze ideea, spiritul, nu degetul! Au vrut să evadeze, să
disocieze. Degetul cu fundă = cap! Sugestii, vibrații și nuanțe. Este de ajuns
un deget pe o anumită clapă pentru a declanșa întreaga gamă asociativă în
sensibilitatea noastră, pentru a declanșa miracolul armoniei. O parte spusă și
trei nespuse. Libertate. A nu spune = a nu forța: uleiul
se ridică singur la suprafață. Apa vieții se ia fără plată.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu