Către copiii sufletești

Departe e lumea de sufletul meu

când plânsul lui Dumnezeu îmi umple inima.

Ce mi-a adus mie lumea,

cât rău i-a pricinuit inimii mele?

Lumea a trecut-o prin munți și văi,

ca pe un însetat în căutarea apei,

pe care nu a aflat-o nici până la sfârșitul căutării.

Inima mea a gustat mărăcinii,

iar florile gingașe au gustat din uscăciunea inimii mele

și s-au uscat de durere.

Se leagănă pământul de jale în așteptarea ploii curate

și verdele lui a renăscut din plânsul Domnului. 

Carmen Caragiu (1965-2015)