Despre dinamicul baroc

Să luăm tratatul despre muzică al lui Roger Kamien, de pildă, momentan n-am altul la îndemână. Citesc acolo ceea ce deja știam, dar hai să vedem textul: “During the Renaissance, music was an important leisure activity; every educated person was expected to play an instrument and read musical notation”. Idealul omului universal, construit în jurul muzicii. Hai să mai citim, chiar dacă nu ne sună necunoscut: “The texture of Renaissance music is chiefly polyphonic. A typical choral piece has four, five or six voice parts of nearly equal melodic interest. Imitation among the voices is common - each presents the same melodic idea in turn, as in a round. Renaissance music sounds fuller than medieval music.The bass register was used for the first time, expanding the pitch range to more than 4 octaves. With this new emphasis on the bass line came richer harmony. Composers began to think in terms of chords as well as individual melodies. Now all the melodic lines were conceived at the same time. During the Middle Ages, a melodic line was conceived and then another was added on top of it, with relatively little attention to total harmonic effect. Renaissance music sounds mild and relaxed, because stable, consonant chords are favored; triads occur often, while dissonances are played down”. Cam în pragul Renașterii, Ars NOVA în Franța a pus în valoare sincopa, rar folosită înainte. În Franța și Italia, muzica începea să sune altfel. Barocul, se afirmă, cultiva unitatea stărilor, “one basic mood”. Continuitatea ritmului și liantul melodic generator al unui sentiment de continuitate sunt fundalul tuturor variațiilor posibile. “Even when a melody is varied, its character tends to remain constant. The baroque melody gives an impression of dynamic expansion rather than of balance and symmetry. A short opening phrase is often followed by a longer phrase with an unbroken flow of rapid notes”. “Terraced Dynamics” - o caracteristică importantă a muzicii baroce. “When the dynamics do shift, it is sudden, like stepping physically from one level to another. This alternation between loud and soft is called terraced dynamics. Gradual changes through crescendo and descrescendo are not typical of baroque music. However, singers and instrumentalists no doubt made some subtle, expressive dynamic inflections”. Sunt multe de spus. Barocul e mai degrabă o muzică, aș zice, cosmică, decât centrată pe individul ca atare. Ne aduce în stare să gustăm emoții transpersonale. E o muzică în esență religioasă, adică implică în același timp totul, un univers în care totul intră și vibrează. Bach a avut o putere uriașă în această privință. El a dat glas caracterului transcendent al însușirilor, transcendenței și autonomiei valorilor. Pe acestea moartea nu le afectează. Barocul nu se complace în drama individuală, nu cultivă micropovestea iluziilor și deziluziilor cuiva. Ne dă impresia de libertate suverană, de sens mai presus de dorință. Dinamicul baroc sparge simetriile, aranjamentele artificiale, locale, ce nu rezistă deszăgăzuirilor produse de forțe stihiale. Sunt stihiile luminii. 

Carmen Caragiu (1965-2015)