Despre ideea de nemurire și nevoia de metanoia

Este adevărat că Einstein nu era în termeni prea buni cu ideea de nemurire, dar care idee, ce fel de idee respingea el, trebuie să ne întrebăm. Zice Einstein: “nu-mi pot crea iluzia unui Dumnezeu care răsplătește și care pedepsește obiectul creației sale și care mai ales își exercită voința ÎN FELUL CUM NE-O EXERCITĂM NOI ASUPRA NOASTRĂ ÎNȘINE” (subl. ns.). Un individ care supraviețuiește morții propriului trup, într-o lume ANALOGĂ cu cea pe care o știm prea bine, un Dumnezeu imaginat după chipul și asemănarea omului – iată ce refuză Einstein, și noi odată cu el. Cum spunea Wittgenstein, supraviețuirea nu e drumul de aici dincolo. Ea ori e pusă în termeni de enigmă sau taină adâncă a vieții, sau nu mai are rost ca mod de a continua în același fel. E nevoie de metanoia, de schimbarea minții, pentru a da sens divin, substanțial, nemuririi.

Carmen Caragiu (1965-2015), 25 Octombrie 2013

 

Albert Einstein NEVER BEFORE HEARD: Plays Violin - Mozart Sonata in B-flat KV378: https://www.youtube.com/watch?v=MQFmSnG5Ets