Orice patimă se caracterizează prin voința rău orientată, aceea de a transforma în obiect al posesiunii un subiect liber al iubirii. Concentrările mentale au în vedere această subjugare a celuilalt, ignorând libertatea și voința lui.
Căderea omului și în general a ființei vii a însemnat
tocmai acest lucru: căderea sufletului în plasa de
fier a sistemului nervos, astfel încât sistemul nervos și starea lui devin
determinante pentru stările noastre psihice. Sufletul a devenit dependent de
corp. Se creează astfel iluzia unei cauzalități inversate, ca și cum materia ar
determina cauzal sufletul. Aceasta este puterea malefică a căderii: inducția inversă. Putem acționa asupra sufletului sau
a minții acționând asupra trupului, asupra nervilor, asupra elementului fizic.
Trăirea de suflet adevărată implică destrămarea
acestui jug, decondiționarea absolută. Atunci, trupul rămâne să fie doar
emanația artistică a sufletului, configurația chipului său spiritual. El nu mai
are nici o putere de subjugare asupra sufletului. Sufletul se mișcă liber.
Trebuie știut că orice concentrare mentală caută să
reitereze Căderea, să refacă acea nefastă dependență la care m-am referit.
Concentrările mentale acționează asupra nervilor, exercită presiuni asupra
sistemului nervos, căutând astfel să inducă – pe această cale perversă – anumite
efecte în psihic. Sunt o încercare de a „lega în lanț” libertatea spirituală. Când cineva se concentrează asupra noastră, ne
sunt afectați nervii. Pe această cale se infiltrează răul. O relație directă de
la suflet la suflet nu se poate petrece decât în deplină libertate reciprocă.
Un suflet nu poate fi subjugat decât printr-o metodă indirectă, folosind într-un
mod pervertit sensul legăturii dintre suflet și corp. Răul se infiltrează prin
tentaculele de caracatiță ale nervilor și de aici exercită presiuni oculte
asupra sufletului, asupra libertății umane fundamentale.
De aceea, orice tentativă de subjugare pe această cale
a unei alte ființe este o acțiune perfidă și diabolică în esență. Concentrările
induc o stare de rău și, concomitent, sugestia că pentru a te elibera de rău
trebuie să cedezi presiunilor. Aceasta este o relație a cărei natură este cu
desăvârșire opusă atracției libere a sufletelor.
Implicarea substratului fizic în acțiunea de
manipulare a ființelor este precipitată în condițiile în care sistemul nervos
se află într-o stare vulnerabilă, slăbit de boală. De aceea, manevrele de
concentrare ale celor ce încearcă să refacă istoria căderii pe pământul vizitat
de steaua cerească a nașterii din nou sunt cu atât mai mult de condamnat.
Carmen Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu