Memorii dragi - Carmen și energia radiantă a regăsirii de sine

Când se apropia momentul treptei a II-a, Carmen​ se pregătea pentru examen la Liceul Liceul Mihai Viteazul Ploiești, cu ideea de a urma profilul Matematica-Fizică (eu eram deja acolo, probabil în clasa X-a). În mod evident, Carmen excela și ar fi trecut fără probleme. Deci totul era aranjat, traseul era deja hotărât, succesul asigurat, șamd. Punct ochit – punct lovit... cum se mai spune.

Ei bine, într-o buna zi, la prânz, cu circa 2 luni înainte de examen, Carmen s-a pornit pe plâns! Non-stop! A continuat până dimineața. Nu mai voia Matematica-Fizică, nu mai voia LMV. Mama stătea cu ea tot timpul și discutau încetișor. Eu eram, ca tot liceeanul aiurit, "oblivious" la orice chestie personală mai subtilă ce se petrecea în jurul meu :-) Ca urmare, o dată cu dimineața următoare, Carmen era "o alta" - își schimbase radical opțiunea, hotărând să dea examenul de treaptă la Liceul de Filologie-Istorie "CD Gherea" din Ploiești (acum "Nichita Stănescu").

Și acum îmi amintesc schimbarea radicală – fața îi devenise brusc radiantă, lucra ca o forță a naturii (n-am văzut în viața mea așa ceva) practic non-stop, zi de zi, și nu se oprea decât pentru micul dejun, prânz și (poate, rareori) cină. A trecut examenul de treaptă fără nici o problemă, urmând ca la prima Olimpiada de Limba și Literatura Română la care a reprezentat Liceul Gherea să ia Premiul I la etapa națională. Avea o energie incredibilă, în esență energia regăsirii de sine.
Astfel, Carmen dat dovadă de mult curaj în a alege să fie ea însăși, în a refuza încadrarea schematică într-un clișeu, realizându-și prin aceasta pasiunea sufletului ei. A fost o experiență ce ne-a educat, ne-a dat de gândit, ne-a inspirat, ne-a îmbogățit și ne-a luminat pe toți.

Mihai Caragiu