Respiri
prezența. Vederea = înfiorare, despietrirea inimii. Formațiunile anatomice sunt
văzute în spațiu ca prin transparență. Balon umflat. Bărci pneumatice ce se
umflă spontan. Mentalul dă sens contiguității liniare. Se ridică în picioare.
Se ridică un om, o frunte din el. Derulare. Am descoperit o portiță și o
cheiță. Farmec. M-am pierdut pe cărările muzicii. Profunzime, dulceață, taine.
Filmul vieții. Întinerire. Sfâșiere, boală, milă. Muzica de fundal. Întunecare.
Văl. Frezie. Biliard. Pune corpul în mișcare. Se joacă cu forța durerii.
Feed-back. Muzica ne învață să mergem. Mort = culcat pe spate. Cine gâlgâie?
Cine curge? Delir. Amintiri. Rotunjimi. De lest (nerelevant pentru
corespondență) percepția se desprinde ușor și amintirea devine mai relevantă
decât obiectul percepției. Amintirea preia lin libidoul. Amintirea e mai
mobilă, mai adecvată, mai expresivă. Arta = selecție
pură, curată, lumină. Timpul curge vertiginos înapoi. Fabulos, dulce-amar, emoție
contradictorie, indescriptibilă. Grație. Ceasurile se opresc. În alte condiții,
în realitate, te-ar revolta tragedia, ai încerca să acționezi, să repari. Arta =
catharsis. Resemnare poetică. Dragoste = descremenire, dezaplatizare. Poezia = perspectiva post-mortem.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu