Mă
văd în ochii tăi. Holospațiu. Noi vedem depărtarea, știm ce înseamnă eul.
Jertfa. Acul semnificației. Firul de păr își schimbă direcția. Furnicătură.
Magnetizare. Spațiul se curbează, se întoarce. Fandare. Rotulă. Ombilic. Lentilă,
lacrimă. Figura văzută prin lentila sensibilă. Față către față. Ciocolata și
staniolul. Sâmburele. Aplauze. Fir de mărțișor. Coadă de cal. Șuvoi. Dâre
închegate. Arc-reflex. Formare a spațiului, a vederii, a luminii ochilor.
Ecran, lumină sângerie, panoramă, tablou, fosforescență, aspirație. Vederea
distanței – totul converge paradigmatic spre Celălalt. Spațiu-bezea. Doi obraji
rotunzi. Chip = esența văzutelor și nevăzutelor. Iisus nu vede urâțenia, nu
disociază. Percepție curată. Infinită inocență, ce „spală”. Iubește-ți
dușmanii. Fir cu plumb. Peniță cu vârf. Nasul Cleopatrei. Penița ronțăie
hârtie. Ne-saț. Nod la batic. Racord. Sensibilitatea e adâncul luminii, al
vizualului. Carne și sânge. Prezență misterioasă. Euharistie.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu