Să ținem nestinsă făclia virtuților

În clipele cele mai grele ale existenței, ajutorul sfinților se poate manifesta cu o concretețe izvorâtă din cea mai intensă iubire și prietenie. Nu doar că ne salvează viața, parcă ne salvează sufletul. Manifestarea acestei minuni e ca o împărtășire din Harul Întrupării, din coborârea cerului pe pământ. Acum ni se deschid ochii. Acum știm că pentru a păstra în suflet această Lumină se cuvine să ținem nestinsă până la moarte făclia virtuților. Virtuțile ne fac transparenți, străvăzători, ușori.

Dacă ați ști ce priveliște cutremurătoare, înspăimântătoare a dat-o făptura aceea căzută în fața mea, exponent al celei mai goale materialități! Era ca un mormânt plin de tot putregaiul și colcăiala, dar ca o materialitate ce se lățește la infinit fără să aibă nici o profunzime.

Cu crucea sus am lovit capul balaurului și am simțit efectiv cum se naște dimensiunea profunzimii, și pe de altă parte ce este cantitatea oarbă, forța exclusiv fizică, lipsită de suflet, a cărei esență este golul-nimicul. Îi mulțumesc Domnului, dar și sfinților, că m-au ajutat parcă să ridic lespedea mormântului și să ies la Lumină.

Fie ca experiența mea să vă întărească, să vă inspire tot mai mult, în orice clipă grea a vieții să vă amintiți de această putere care este în noi și care, chemată cu dragoste, nu va întârzia să ne ofere sprijinul ei izvorât din Iubire. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aștept să ne întâlnim față către față.

Carmen Caragiu (1965-2015)