Astăzi, colegul meu indian Ravi mi-a oferit niște
link-uri. El a pus o problemă foarte interesantă. Libretul chiar nu contează în
muzica de operă? Ascultați doar așa, câte o arie fără să vă intereseze
cuvintele, nemaivorbind de contextul mai larg? Muzica ține loc de cuvânt? Cum
influențează cuvântul muzica? O simplă constatare psihologică ne spune că
muzica eliberează năvalnic imaginația. Dacă n-avem cuvinte, text în față, cu
siguranță avem amintiri, nostalgii, fantezii, elanuri interioare, forțe de plăsmuire
proprii. Simțim în braț chiar puterea de a dirija, de a modela o lume întreagă cu
arcușul pe care aievea îl ținem strâns în mână. Uneori, el se transformă în
sabie mitică. Toate acestea pot, la un moment dat, ține loc de libret. Dacă ne împiedicăm
de colțul covorului și ne trezim brusc din reverie, asta nu ne va face decât să
zâmbim din colțul ochiului, care brusc, însă, se va împăienjeni de mreaja
nostalgiei cea după povestea nesfârșită. Ne convine chiar și să fim
autoironici, la gândul că noi am luat locul personajelor. Libretele mai slabe
nu fac probleme muzicii, tocmai pentru că, așa cum am zis, receptorul în mod
automat se comportă speculativ, plusează continuu, ero-t-izează totul, fără să
aibă nevoie de a-și aduce singur argumente pro sau contra în privința asta. Muzica
nu se sprijină pe libret, mai degrabă, libretul pe muzică. Și, totuși, există
clipe când cuvintele se ridică la înălțimea unei muzici valoroase, clipe
sublime când receptorul e redus la tăcere, devine receptor sută la sută. Atenția
lui se eliberează în față, ca un flux puternic ce nu întâmpină rezistențe.
Franco Corelli și-a exprimat o preferință pentru opera Turandot, unde
interpretează rolul prințului Calaf. Acțiunea se petrece ca într-un basm. Prințesa
Turandot așază în calea pretendenților la mâna ei ghicitori de nedezlegat, pricina
morții celor prea îndrăzneți. Nimeni nu a reușit să o îmblânzească pe Prințesa
Morții. Ea închide în suflet o motivație tragică a acțiunilor sale, anume, dorința
de a răzbuna destinul nefericit al strămoașei ei, stăpână a unui imperiu care a
fost distrus, în timp ce ea a fost târâtă în batjocură și în moarte de
cuceritorul străin.Turandot refuză ideea de dragoste, îi urăște pe străinii
care îi cer mâna. Dar iată că într-o zi sosește în inima Chinei un străin fără
nume. Neînduplecat de nimeni și nimic, vine la Turandot și îi cere să îl supună
testului mortal. Trei ghicitori cumplite, spre moarte sau spre viață. Prințul
Calaf, al cărui nume nu-i știut de nimeni, le dezleagă, într-un fascinant joc
de-a viața și de-a moartea. Turandot e disperată, își imploră tatăl să o
salveze, dar acesta nu poate încălca un jurământ sacru pe care l-a făcut.
Calaf, căruia iubirea îi inspiră riscul jertfei, îi propune el lui Turandot o
ghicitoare. Să-i spună care-i numele lui. Dacă numele va fi aflat până în zori,
va fi gata să moară. În acest context, e cântată celebra arie „Nessun dorma”.Turandot
a poruncit ca nimeni să nu doarmă în noaptea care nu se mai sfârșește, să
alerge toți, de la mic la mare, în căutarea numelui ascuns. „Nessun dorma”, cântată
inegalabil de Corelli, înseamnă „No one shall sleep”. Cuvintele mai spun,
printre altele, „No one shall know my name” și „Depart O night, Stars, fade”...
E impresionant. Pentru că dacă trece noaptea, pentru unul, sau pentru altul,
aflați în luptă, dar și legați prin jurământul însoțirii, pace nu va fi.
Tensiunea crește prin dezvoltare muzicală, pe acest fond infinit de răbdare
armonioasă, și acesta-i chiar miracolul înfăptuit de artă, de marea artă, constând
în trăirea neantagonistă a antagonismului. Frazarea înaintează lent, cu legănări
și reluări inefabile. Aici, arta interpretativă a lui Corelli atinge un apogeu.
Un moment de vârf dramatic al acțiunii e scena torturii la care e supusă Liu,
cea care cunoștea numele prințului și care il iubea, dar care se sacrifică
pentru el. Calaf e aproape de victorie, dar Turandot se găsește tot mai departe
de el. Chiar înainte de clipitul zorilor, el îi face un ultim dar - numele lui.
Turandot își strigă victoria și îl cheamă alături de ea în fața poporului,
pentru a celebra aflarea numelui atât de căutat. Și care este acest nume, împărtășit
tuturor de buzele prințesei al cărei suflet s-a trezit odată cu zorii? Este
Dragostea. Opera Turandot subtitrată în engleză e aranjată, așa cum sunt
linkurile primite, în 13 episoade.
Celebra arie
Nessun Dorma o aflăm spre începutul secțiunii 10/13. Închei citind fragmente răzlețe
din textul la fel de faimoasei arii „Recondita armonia” din Tosca. „Oh hidden
harmony /of contrasting beauties. / Dissimilar beauties are together / blended
by the mystery of art”. Audiție și lectură plăcută.
Carmen Caragiu (1965-2015), 21 Octombrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu