Genul acesta de muzică, ușor sictirită, care deplasează, tărăgănează
și sincopează bătăile de fanfară ale sentimentelor, lăsându-ne suspendați și
fără accente compensatorii, mai degrabă învățându-ne să cădem de la înălțime,
precum face pisica, e indiscutabil TONICĂ, dacă știm să o ascultăm... E ca un
exercițiu de solidaritate umană, pentru că omul trebuie să învețe să-și cânte
și înălțările, și căderile, și bucuriile, și stările precare fără excepție. În
arta contemporană, există o deconstrucție de bună calitate care alimentează
reflecția. Inima are nevoie uneori de aceste sincope, pentru a porni mai cu
putere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu