Problema pogorământului
pornește cu problema vieții, de la înțelegerea vieții, asta trebuia arătat. Ideea
fizicalistă ca viața e un proces în creier anulează evident ideea de pogorământ.
Acesta e anihilat de concluziile bioeticii. Ideea însăși de liber arbitru e
atacată în fundamentele ei. Concepția că inteligența artificială e
considerată capabilă să genereze viața, sentience, qualia, și că
creierul însuși este un computer organic este demascată de George Ellis, în
interviul care i-a fost luat, ca o judecată naivă, de tipul raționamentelor
analogice cu care lucra mai vechea filozofie a naturii. În primul rând, se arată,
un computer nu poate funcționa doar pe baza legilor fizicii. Acestea nu pot
crea un dispozitiv IT. Pentru aceasta e nevoie de algoritm, de programator... Să
presupunem că am ajuns să simulăm artificial o reacție din creier. De
pildă, vrem să obținem senzația de roșu. Se pleacă de la falsa premisă că viața
e un proces ce poate fi recreat analitic, pe bucățele. În realitate, a vorbi de
roșu izolat e imposibil. Chiar simpla senzație de roșu e fundamentată într-un
proces de înțelegere, înțelegerea identității și a diferenței. Roșu nu e verde.
Apoi, roșul e o calitate elementară integrată în experiență. Vorbim întotdeauna
de experiență, mai mult decât de senzație concepută izolat. Experiența
subiectivă apare implicată mai mult sau mai puțin vag în orice moment trăit. Experiența
este reacția subiectului. De aceea presupunem intuitiv că mașinile nu simt și
ni se pare la fel de incredibil faptul că ele pot avea senzații neintegrate în
experiență. Senzații fără subiect... O enormitate, un gând trăznit ce sugerează
un odios zombie. Evident, mașinile nu trăiesc experiențe subiective, asemeni
organismelor vii. Psihologia Gestalt are aici contribuții semnificative.
Experiența e mai mult decât suma părților, ea nu e construită din senzații, percepții
și reprezentări, ci integrează senzații, percepții și reprezentări. Nu putem
vorbi de senzație neintegrată subiectiv, pentru că nu ar avea sens. Senzația
există în interiorul unui scop mai amplu, viața, experiența, chiar și prin
faptul că o aruncăm în subliminal, dacă nu ne interesează pe moment. Dacă ar
avea scopuri, s-a spus, mașinile n-ar putea sta pe loc. Până și procesul
neurologic, s-a constatat, e unul infinit de complex, încât nu produce niciodată
o singură senzație. Experimentul phi arată faptul că însuși creierul așteaptă până
când primește un set de informații, un pachet de date înainte de a le înfățișa
conștiinței. În acest caz, ordinea sosirii informațiilor devine aceeași cu
ordinea ,,presentimentelor”.
John Eccles specifica despre ,,the experienced unity”: ,,it comes not from
aneurophysiological synthesis, but from the proposed integrating character of
the self-conscious mind”...
Calculatoarele nu sunt conștiente, oricât de complexe ar fi, deoarece ele nu
sunt altceva decât dispozitive de manipulare formală de simboluri. Un
calculator nu poate simula un proces în creier pentru a obține înțelegere. Înțelegerea
nu poate fi simulată. Trebuie să existe un subiect, o instanță integratoare
care să profite de aceste procese. Înțelegerea nu se reduce la o schimbare de
secțiuni neuronale. Ideea e, așadar, că din manipulare de simboluri nu obții înțelegere.
Simularea unui proces în creier nu poate fi simulată întrucât subiectul
preexistă reacției neuronale pe care la un moment dat o determină, o impune, printr-o
strânsă și complexă interacțiune mind-body. Concepția despre philosophical
zombie este și ea edificatoare în acest sens. Ca și, de altfel, celebrul
experiment de gândire cu ,,Chinese Room”. Simularea behavioristă, oricât de
reușită ar fi, ni se pare un fenomen odios în momentul când conștientizăm
faptul că în interiorul corpului nu e nimeni. În acea clipă, fenomenologic acel
corp devine un zombie, un fenomen respingător. De ce? Pentru că procesele lăuntrice
sunt esența constituantă a corpului înțeles ca trup, ca o unitate
indestructibilă între corp și suflet. Corpul este un fenomen viu, motivat lăuntric.
Motivația lăuntrică face acceptabilă ideea de corp, în calitate de expresie a
subiectului. Fără subiect, nimic nu se poate forma, nu poate exista. Se reduce
la jalnica zombicitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu