Succesiunea în artă este esențialmente paradigmatică. Montajul translatează întreguri, nu manevrează părți. Se trece de la un întreg la altul, de la o stare a lumii la alta, de la o idee la alta, nu mecanic de la o parte la alta, după tiparul pozitivist aRb. Arta nu-i o oglindă plimbată de-a lungul unui drum. Când pare că e așa, mesajul e ironic și parodic. În fiecare clipă, subiectul e un întreg. Ca să putem trece mai departe, trebuie să avem o reducție monadică, spune Celibidache. Iar părintele Ghelasie vorbea de modalitățile întregului în mișcare. Tot în sensul celor discutate astăzi, trebuie știut că însuși Celibidache s-a referit la iconicitate afirmând că este forma ridicată la puterea întregului. Orice icoană (eikon) e o monadă, e a întregului. Relevanța filozofiei muzicii pentru filozofia iconicității e imensă. Ideea de „reducție monadică” pe care a invocat-o Celibidache e binecunoscută în estetică. A fost dezbătută în mod aplicat și în Proiectul „Poiein”, de muzică înregistrată și comentată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu