Toți ascultăm „Nessun Dorma” și nu știm ce înseamnă. E ceva tragic și ambivalent, care potențează muzica. Înseamnă „No one shall sleep”, și se continuă cu „No one shall know my name”... Opera „Turandot” e un basm care sugerează, după unii, lumina creștinismului ce se coboară asupra întunericului morții. Iarăși, celebra arie din Tosca, „Recondita armonia”, se sprijină pe un text interesant. “Oh hidden harmony / of contrasting beauties / Dissimilar beauties are together / blended by the mystery of art”... Despre maestrul lui Corelli se spunea că are lumină în voce, nu în jurul ei, prin efect de rezonanță. Lumina incarnată. Ascultă-l pe Lauri Volpi, maestrul lui Corelli. Nu vei regreta. Faci cunoștință cu splendoarea trecutului, a unui anumit trecut devenit deja “iconic” din punct de vedere artistic.
Universul infinit în care ne cufundă lectura stă cu coperțile deschise pe mâinile noastre. Coperțile lui se odihnesc pe inima noastră atunci când adormim cu cartea la piept. Și când mâncăm, și când ne plimbăm de la un capăt la altul al camerei, acest univers poate rămâne prezent sub privirile noastre. Componenta tactilă a cărții e cel mai propice mediu pentru cufundarea în lectură. Păstrând cartea în mâini, putem închide ochii, aprofundând această senzație de atingere inteligentă în timp ce ne cufundăm obrazul în moalele pernei. Lectura prin cartea scrisă diminuează la maximum impresia de înstrăinare prin mediere artificială. E greu până când pătrunzi într-o carte, apoi totul devine ușor, căci ea nu e deloc asemeni unui aparat înaintea căruia trebuie să stai drept și pe care urmează să-l tragi din priză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu