Estetica vieții la Menuhin

Yehudi Menuhin s-a declarat admiratorul unei atitudini față de viață care stă mărturie priorității estetice. Această atitudine, scria Menuhin, „nu pretinde că ar respecta preceptele morale, ci numai proporțiile estetice, dar în practică, aceasta se dovedește a acționa tot atât de bine ca și cele 10 porunci, pentru a evita comportările greșite și a încuraja virtuțile. Brutalitatea, nerăbdarea, invidia, lăcomia, suspiciunea sunt desigur urâte, după cum dragostea și generozitatea sunt frumoase. Legile frumuseții pot fi mai ușor definite, cer mai puțină exigență și, în mod sigur, sunt mai reconfortante decât legile moralei. Frumusețea te amețește și te liniștește în același timp - te amețește pentru că te inspiră și te invită la abandonare, te liniștește pentru că cere un anumit grad excepțional de disciplină. Din contră, moralitatea este adesea asociată cu ipocrizia, cu invidia, reprimarea, prejudecata, dar mai ales cu constrângerea celor drepți și integri care invocă în mod fanatic sancțiunile lor, fără a mai ține seama dacă produc plăcere sau durere, bine sau rău”. Menuhin a insistat pe ideea acestei „împerecheri între disciplină și abandonare, paradox esențial al frumuseții care reprezintă pentru mine o supremă realizare omenească. (...) De bună seamă că aceasta nu-i caracteristică numai pentru creația omenească; pescărușul dezgroapă scoici din nisipurile plajei și le dă drumul cu o precizie infailibilă pe stânci, iar pisica sare și cade înapoi pe patru labe cu aceeași precizie, manifestând un echilibru asemănător între spontaneitate și disciplină, ceea ce, după mine, constituie expresia cea mai elevată a vieții”. Menuhin era si un mare admirator al naturii și al animalelor, cele care lărgeau considerabil numărul membrilor „familiei Menuhin”... Într-un loc, violonistul a spus că dintre științe, matematica poate fi trăită tot ca un fel de paradox al frumuseții, în care se îngemănează libertatea cu disciplina, dar trebuie să fii un matematician de vârf și să jonglezi cu creativitatea de tip matematic, ca sa simți asta. Citatele au fost preluate din cartea autobiografică intitulată „Unfinished Journey” de Yehudi Menuhin. Lewis Caroll, matematicianul și scriitorul ce s-a plimbat împreună cu Alice în Țara Minunilor, avea și el o considerație specială fata de... pisici. Elasticitate magică, electrizare și remanență, aceste fenomene sunt atât de bine puse în valoare de comportamentul pisicesc, credea Caroll, încât pisica rămâne aici chiar și când ea dispare... Iată textul rămas celebru: „- Bine, zise Pisica, și de data asta dispăru încet de tot, începând cu vârful cozii și sfârșind cu rânjetul, care mai zăbovi câtva timp, după ce tot restul pisicii dispăruse. Ce curios, gândi Alice. Pisică fără rânjet am mai vazut dar rânjet fără pisică... Așa ceva n-am pomenit de când trăiesc...” Din tânăra generație de poeți, Adrian Diniș își face un obicei din a valorifica, nu fără un efect super, surâsul pisicii de Cheshire..., asta ar mai trebui spus.

Carmen Caragiu (1965-2015), 28 Februarie 2015