Sub titlul ars paradoxalia, iată o analiză de stil pictural desfășurată cu finețe și măiestrie. Raoul Dufy. Acuarelă, pointilism, post-impresionism, inocență. pictură naivă. Picturile lui expun forme și peisaje eliberate de greutatea materiei și renunțând la imaginea clasică a obiectului cu contururi fixe, precis delimitate, căruia îi corespunde punctul idealizat din reprezentările mecanicii clasice. În buna tradiție a impresionismului ce a lucrat programatic cu ideea de lumină, cu efecte de joc optic, de vibrație și culoare, acest talentat acuarelist obține efecte realistice remarcabile, în măsura în care cultivă singularitățile și evită cu grație dictatura realităților prea tipologizate. În același timp, așa cum bine ai remarcat, nici nu eșuează în derealizarea senzației de concret, pentru că tremurul luminii nu conduce la evaporarea formelor. Dimpotrivă, abia acum microparticulele de realitate își dobândesc o anumită vizibilitate, ca fiind ele esența discretă a tot ce există. Niște rotițe cu spițe care aparent sunt generate printr-un efect de miniaturizare a roților de trăsură apar totodată ca niște imagini extrem de mărite ale unor entități elementare, o sugestie rezultată dintr-un tratament special aplicat imaginii pusă să vibreze cu forța și singularitatea atomului. Impresia de imagine micșorată se suprapune în mod paradoxal cu aceea de imagine mărită, de parcă microparticulele însele ar fi devenit asemeni aparițiilor macroscopice. Diviziunile ritmice, armonice și coloristice fine sunt principiul proliferării formelor, iar lumina impalpabilă se arată a fi ea sursa tuturor concretizărilor ce ne duc cu gândul la universul în mic. Impresionismul consonant cu fizica luminii, numită cuantică sau subatomică, în cea mai interesantă variantă a sa aplică un principiu poetic teoretizat de gruparea de la Pleiade, care spune că microuniversul, ca o planetă uriașă, necesită o telescopare pentru a fi văzut, nu o microscopiere... Observațiile tale pe marginea acestor originale acuarele sunt valoroase, cu fin discernământ și bun gust formulate. Mi-au plăcut și consider că e o lectură care merită făcută.
Carmen Caragiu (1965-2015), 18 Ianuarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu