Tocmai
înfruntarea ochi în ochi limitează expansiunea Molohului, relevă limita. Arta
dă liber posibilului. Lumină verde. Șuvoi subțire. Developarea = revelație =
falsificările, minciuna sunt înlăturate. Mă revigorează priveliștea câinelui
cronțănind cu atâta poftă la osul pe care omul îl aruncă (deșeu!). Paradox =
asocierea lui Eros cu Thanatos. Poezia are orice ieșire. Infinită
potențialitate. Posibilul deblocat. Sâmburele ieșit. Calamburul nu se-nfundă!
Căsuța scoicii. Și inima-mi la fel, în sânul tău cuprinsă. Limbă de clopoțel.
Eliberarea conștiinței surmenate, ca și a corpului = a acțiunii
(hiperventilație). Eternitatea pusă pe note sună „altfel”. Incisivitatea
metaforică. Ca un șoricar condus după miros ce sapă să dezgroape osul. Metafora
= disociere, deja subliminal liber. Cleiul auricular se topește, sfârâie ca
uleiul în tigaie. El iese singur din ureche, fără teamă că te vede cineva. Cum
iese din coteț un cățel. Corpul nu mai suferă influența deformatoare a fricii (coșmarul
hidoșeniei). Seninătate = developare! Timp să stărui. Muzica urcă și coboară în
cele mai adânci abisuri, dar rămâne în spațiul auzului, la fel de proximă. Vrej
de fasole. Corpul auditoriului nu se mișcă, nu aleargă în urma ei.
Vezi,
dom’le, de treabă! Frica accentuează posibilul negativ. „O
să mă aduci în stare / Să te strâng de cingătoare”. Se descurcă ea. Are o
inteligență excepțională, pe care însă nu o folosește. „N-ai să răzbești
niciodată”. Egoismul = mormânt! Mintea se mișcă împotriva rațiunii. Echivalent
psihologic aperceptiv. Ireductibil la moarte. Operația = „tăietură”, incizie. Tropul
= spirtul, acul, injecția. Seme reunite, coexistente: Eros și
Thanatos. Clinostatism. Nu ți-e frică de somn. Inerția nu se face simțită. A
fi, a nu fi. Contracondiționare. Un pas înainte = un trop la activ. De fiecare
dată, roșul (durerea) are valoare de verde. Bucuria = o fată. În artă,
disociația nu apucă să lase în urmă gol. Funcția senzorială a conștiinței nu
mai este folosită ca funcție de control (instrumentalism). Tropul este cel mai
mâncăcios rozător! Agresiv și hărnicuț. Un șoricel. Omida moare ca să se
transforme în fluture. Metaforă = enzimă. Problematică vitală. Dorința de a
trăi! Spațiul = ultima frontieră. Misterul ocrotește dorințele.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu