Nodul
gordian. Imaginile morții fac parte din cohorta de scindări ale unității
esențiale. Reflexul = proces de recuperare și redresare într-un plan indiferent
la accidental. Trăire fluidă (nu încerci să domini obiectul, viitorul, să
gândești). Nu-ți pui problema morții, a disocierii lestului. Ești senzuală față
de pustiu. Întoarcere lentă, de jur-împrejur, ca și cum ai privi peste umăr.
Corpul ca o componentă interioară. Odată vindecată anomalia de sistem, acesta
intră în rezonanță armonică cu orice nivel. Muzică, background, ridicarea
barierelor. Vindecarea bolii morții. Regimul unei candori nesfârșite. Pădurile
miros a mușețel. În lumea cealaltă ajungem în papuci. Ești și culcat, și în
picioare. Realizare fără a sacrifica binele mic. Povești. Furnicuța e o
împărăteasă. Altfel te apropii de lucrurile mici. Spărgătorul de nuci. Odihna e
completă, pentru că starea culcat nu e provizorie, ci contemplativă, încărcată
de o atmosferă magică, învăluitoare. Vine muntele la Mahomed. Lăsați-vă
învăluiți de minunatele ghirlande ale muzicii. Arta ce intră în cămine ne aduce
pe loc pădurile de cristal ce înghit tone de efort. Nu e nevoie de efort, de lupta
cu inerția, pentru a ajunge undeva. Potențial cald învăluitor. Chipul omului e
pretutindeni. Corespondențe misterioase. Cerul se reflectă în pământ, lângă
ochi. Ochii ca diamantele. Cercei de aur. Piele de piersică. Corp enarmonic.
Natura are simbolurile gata cizelate. Centrul perspectivei: o uriașă floare
parfumată. Nu ai „complexul” naturaleței. Artistul dezinhibat știe să mânuiască
semnul cu grație. Referent nedeterminat, ascuns, misterios. Poate fi oricine.
Cine ești? Nu faci efort de ascundere a realității, de refulare, de
autoexprimare (egocentrism). „Cine” ești nu contează, dacă ești. Prezență și
absență = prezență intensă, intimă! Câștig de spațiu.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu