Conștiința
în expansiune percepe direct, fără intermediar, așa cum percepe direct
informația din creier (unde se formează imaginile). Dragoste incurabilă.
Materia trebuie „jucată”, nu luată în serios. Să ne jucăm de-a hoții și
vardiștii. Desen animat cuvântător. Heidi. Ce-i merge gurița! Se aprind
luminile orașului. Deschidere în închidere. „Carmen” era „în” materie. A murit.
Lut neînsuflețit. Spațiul = dimensiune a sintezei psihice. Te văd. Îmi apari în
carne și oase. Cunoașterea este însuflețită de iubire, de nostalgie. Rostul
omului să fie această agresivă situare a propriei vieți în centrul lumii? A
înainta în lumea cuiva, în lumea lui interioară infinită. Drăgălășenie
referențială! Sentiment familiar. Umor duios. Holism = cunoașterea esențială a „Celuilalt”.
Nimic nenumit nu apare ca real. Botezul = taina Creației. Aparițional vs.
lumină stinsă. Emoție = reflectarea unei relații calitativ noi. Conștiința de
sine = expansiune, deschidere, nu legătură oarbă. Dulceață = har, undă verde,
stabilizare imponderabilă, încetarea caracterului instrumental. Gândirea
opozitivă nu reușește să rețină pluralul mobil, centrii fini. Se lasă indusă de
percepție, de sinteza spațială, de atomizare. Nu reușește să facă saltul logic
de la materie la corp. Structuralismul nu-și poate da drumul, nu poate mișca
muzica. Aurul existenței. Fruct ajuns la maturitate. Să exprimi puțin, să
sugerezi enorm. Logica nu-i inteligentă, nu e un „logician”. Viziune largă =
inimă largă! Legătură placentară între poezie și limbaj (fără pressing fonemic
asupra referentului). Structuralism = încordare, anchiloză. Pressingul noțional
(instrumental) e cauza blocajului. Forma nu e ceva exterior fondului. Fondul nu
se elaborează independent de formă. Sentimentul organizează informația. Atmosfera
„degajă” sensul întregii poezii. Nostalgia are centru afectiv de gravitație,
cheag. În iubire, nostalgia posibilului nu te apasă. Prin sintezele libere
transpar semnificațiile, nucleii referențiali. Developarea referentului. Substanța
câmpului = coastă. Timp condensat. Semnificantul estetic e plural, indefinit,
fluid, îți îndeplinește orice dorință. Chipul revarsă iubire. Sens intuitiv,
fulgurant, necăutat. Muzică = picuri de timp. Cunoașterea pură alunecă în timp
ca în spațiu. Arta respiră prin viitor, cu capul sub apă. Viața veșnică. Cerul.
Sus, aproape. Umăr rotund. Om așezat. „Plutea o floare de tei / Înlăuntrul unei
gândiri abstracte”. Durata adevărată este de natură calitativă, nu cantitativă.
Omul sfințește locul.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu