Cineva
nu se poate relaxa când „are atâtea de făcut”! Tropul a învins Molohul
(Groparul). Făt-Frumos! Partituralul. Orizont de așteptare, de întâlnire, de
îmbrățișare. „Un lucru început e pe jumătate făcut”. Luna atrage mareele.
Celălalt = polul opus, așteptarea, dorul, aleanul, infinitul (fiecare pas e un
pas spre el, o bilă albă). Ești cauza bucuriei lui. Îi ești necesară ca aerul.
În
artă, individualul (personalul) are valoarea generalului (substrat, esență),
clipa, valoarea timpului. Genunchi fandat. Voleu. Dezautomatizare. Asociații
noi. Zornăie bănuții. Cauți în poșetă. Zig-zag. Secreție psihică = nu lucruri
mari, ci mici. Lucrușoare. Nu respinge (refula) „devenirea”. Selecția
informațională devansează psihologia amorfului. Ușiță. Copiii sunt aproape.
Semul mic e măricel. „Mic licăr” (văzut de departe, un cătun). Liziera. Basme.
Dumbrava minunată. Trebuie să ai soluții ca la matematică, umor, să fii
inteligent, fantezist!
Catharsis
= se deblochează energia investită în obiect, se neutralizează autoînșelarea
conștiinței, uitarea, dedublarea conștient – inconștient). Puricele și
elefantul. Dezinvoltura gestului artistic. A vedea rece, fără dragoste,
înseamnă a nu cunoaște. Dragostea vărsată în noi de Duhul Sfânt. Ecuația
fericirii. Cine se golește se umple = cine se smerește se înalță. Această
fericire nu stă în puterea omului.
Selectivitatea
estetică nu încarcă inconștientul, nu face „abces”, nu produce conținut refulat,
reactiv. Dimpotrivă, are loc drenarea, anxioliza, mătura intestinului se pune
în mișcare. Materia se mișcă! Chipuri noi. Necunoscutul. Nu-l cunosc, dar
pătrund în lumea lui. Materia „moartă” nu are față, este singură, deformată,
agonică, mutilată. Iar acestea sunt încă metafore.
Cum
scapi de rest? Metafora nu lasă rest. Cu inconștientul blocat, nu se poate „muri”,
nici „trăi”. Deschiderea în închidere. Cei înțelepți s-au făcut nebuni pentru
lumea asta. Activ pasiv. Pasiv activ. Drenarea abcesului, deblocarea materiei „moarte”,
a inconștientului refulat. Viața! Dulcea sărutare.
Picături
în ochi. Tropic local. Figura se repetă. Metaforă la metaforă. Efectul
taumaturgic al artei nu ar putea fi altfel obținut decât prin manipulații (intervenții)
medicale. Arta = dentist fără dureri. Simțurile se purifică de durere (urâțenie,
boală), inconștientul, de potențial negativ. Clipa are durată. Se creează un
inconștient (potențial) pozitiv! Arta folosește „potențialul elementar”,
semiotic. Nu există „rețete”, doar inspirație, productivitate, după caz. A muri
fără grijă de dispariția imaginii. Imaginea = lumină, pulsar.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu