Legătura intimă dintre două ființe ce se iubesc.
Chipul ființei iubite sau iubitoare primit în mine îl trăiesc ca pe o adevărată
susținere sau întemeiere a vieții reale. Bucuria de a avea chipul ființei
iubite mereu în cuget. Iubirea imaginativă. Dacă ar lipsi imaginația, chipul
fiecăruia s-ar învârtoșa și și-ar pierde frumusețea. Când imaginația se
oprește, s-a stins iubirea. Forța imaginației e iubirea, și forța iubirii e
imaginația. Ele au o putere creatoare reală. Kierkegaard: „Cine nu poate iubi, nu se poate revela sieși”. Când
primim iubirea, parcă ni se topește ființa, parcă ni s-ar sparge, parcă am
leșina dacă ar ține mai mult și ar spori în intensitate. Acest lucru nu s-ar
întâmpla dacă totul ar veni prin natură (din cuprinsul firii cu care suntem
conaturali) și ar ține de natură. Inspirația dragostei își are o sursă infinită
în Absolutul-Persoană.
Carmen Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu