„Tu
privești într-o carte, / chipul din carte privește la tine. / Tu îl chemi spre
tine, / el te cheamă spre el. / Între tine și el / nu există drum. / Numai zâmbetul
întinde o punte subțire cât firul de ață, / pe care înaintează încet și grațios
/ un flutur roz, / lunecând înainte și înapoi, înapoi și înainte. / El își șterge
piciorușele murdare de polen / de fiecare floare întâlnită în cale, / pe lunga și
cotita cărare deschisă de un zâmbet. / Și lumile se întâlnesc strâns, / fără
vreodată să se fi atins, / doar pentru că tu mi-ai zâmbit...” („Polenizare
livrescă”, E. E. Cummings). Un poem memorabil, cu mult zâmbet la activ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu