"Cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care o
poate primi un bărbat... Un poem.
Intitulat ,,Frumusețea”...
,,Cine te-a desenat așa? / Ca un act de iubire ce s-a
săvârșit / este frumusețea ta. / Chipul tău se-aruncă înainte ca o pasăre abia
scăpată din mână, / ca un val de suferință țâșnind din abisul unei iubiri
gustate. / Pleoapele tale tremură în aer, de parcă / acum o clipă le-ar fi părăsit
sărutul. / Gura ta îndurerată păstrează din veci
urma gurii ei / ce a mușcat cu frenezie fructul. / Părul tău bine întins pe creștet
cunoaște încă / apăsarea în lung și în lat a mâinii ei; / și asta se vede mai
ales din felul cum e tăiată cărarea pe mijloc, / ca o rană întinsă pe scalp. /
Cine te-a desenat așa?... / Ce putere străină te-a netezit apăsat și te-a întins
tuturor zărilor? / Frumusețe ca a ta e toată o tresărire, / ca o flacără stârnită
la cel mai ușor vânt... / Ești tot ca un fruct mușcat / înainte ca ea să-și fi
apropiat buzele ei de tine... // Sângele tău, iubite, curge năvalnic spre mine,
/ îndurerând văzduhul, / încrustând pielea zărilor / cu riduri de expresie
dulci și amare... / Cine te-a desenat așa, cu MINE ÎN TINE?”...
Autoare:
Carmen Caragiu.
La un proiect internațional
pe teme de filozofie a artei, Carmen a susținut ideea că lectura frumuseții
implică ideea de relație, de ,,doi în unul”. Frumusețea e o poveste scrisă cu
personaje, de aceea cunoaște un fel de împlinire în sine. O demonstrație
fascinantă, alambicată și novatoare, excelent primită, asupra căreia vom
reveni.
,,Forța care frământă și
modelează expresivitatea ține de intensitatea unei priviri la care ea este
supusă. Un sindrom fin de apărare al mușchiului feței, o zbatere imperceptibilă
de pleoape, ca și cum ele ar înclina să se plece sub privirea cuiva, o
tulburare ușoară, dar adâncă, a privirii sunt semnele discrete ce animă o
fizionomie dramatică, cinematografică”... (Carmen Caragiu)".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu