Numai puțin să te
scuturi de mireasma surâsului,
doar atât cât să nu-i
porți povara.
Surâsul e o poartă spre
vis,
dar și bolta tainic
arcuită
a îngerilor, prin care
intră.
Ei surâd ca și cum ar
respira,
la fel de aproape,
lângă chip și
nepierdut.
Ei intră mai mult în
sine,
în surâsul care singur
le e trup.
Carmen Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu