Stihia
Domnului. Boală, nebunie și moarte: degetul e salvat!
Negru
pe alb. Deșeuri. Praf și pulbere. Pasă proastă.
Prefigurare.
Corp viabil, corp cald. Arta trece de geamandură instantaneu.
Pe
hârtie precipită subliminalul.
Apă
grea. Rouă. Sistemul ideomotric (tentaculele caracatiței) este dezamorsat.
Verticala
confirmă simțul echilibrului.
Arcul
reflex. Cangurul. Stinge lumina.
Întrupare,
materializare, fericirea întruchipată. Ambiguitate caldă.
A
colima = a transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul
paralel. Gulliver.
S-a
legat la cap. Ține la viață.
Electron.
Pulbere reflexivă. Asul de pică.
Declivitate
= unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal.
Colțul
gulerului ca un sâmbure de măr fierbinte.
Cei
care nu mai sunt în viață. Frumusețe = elice. Tâmpla.
Criza
de timp. Presiunea timpului. Inițiativa obiectului.
Echivoc.
Ruletă. Incrustații (în lemn). Vanilie. Schimbul de noapte.
Plușare.
Tambur rotativ. Virtutea inerției. Scor strâns.
Coordonare,
cu senzația că nu există decalaj.
Concertare.
Propulsie reciprocă. Contrapunct.
Apropierea
realului de virtual.
–
Mămico, Nicoleta m-a mușcat de ureche!
–
Nu-l crede, mămico, s-a mușcat singur.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu