miercuri, 8 iulie 2015

Cum sari de la una la alta? (13)



În artă, „tot ce zboară se mănâncă” este un enunț serios, o axiomă precum „Pământul se-nvârtește” sau „cade mărul”.
Vântul izbește în geam, deschide ferestrele putrede. Semn că cenzura slăbește. Informația haotică presează. Inconștientul schimbă locul cu conștientul, trece în față. Diluviu.
Cămașă de forță. Durerea de măsea e copleșitoare. Își face mendrele. Vrabia mălai visează. Cangurul nu mai are putere să sară. Din lac în puț. Nervii cedează. Mă scoți din sărite (țâțâni). Viață legată cu ață. Logica e ca un copil needucat care arată cu degetul sau se scobește în nas (nu-i frumos).
În clipele de mare pericol, are loc o trezire bruscă, un acces de luciditate. Devii calm, vizionar, lucid, calculat, „ușor”. Ultimele puteri sunt cele mai mari. Nevoia te învață. Întrevezi scăparea. Celulele învață să se legene. Semnalizezi. Din nimic, mori.  Vânt bun. Ce ai în minte? A face un pas mai departe, a nu rămâne pe loc.
Strungăreață. Osul de pește. Mi s-a făcut de altceva. Mă gândeam la tine. Tăcere sonoră. Muzica e dureros de dulce, irezistibilă. Inconștientul muzical e purificat. Umbra anticipației muzicale e mai strălucitoare decât corpul. Umbra de aur.
Om de paie. Drobul de sare. Gura lupului. Ochelari de cal. Hopa-Mitică. Linia celei mai mici rezistențe. Condurul Cenușăresei. Frumusețe răvășită. Interludiu = plutire (între viață și moarte). Calamburul. Relaxarea = evantai. Câmpii în vânt. Trei octave. Limita auzului e provocatoare la mișcare. Te miști, ca să auzi. Sunetele imaginii. Moare instantaneu, ca și când ar clipi. Suspensie. Face cu ochiul. Clipește dulce. Se ia un văl de pe ochi.
A ieșit de sub semnul Ciclopului. Se poate muri. Orice se poate. Ochiul se culcă. Dulceața somnului, a morții, a ninsorii ce se așterne. Lentile de contact. Corpul agonizează. A scăpat de sub control. Moartea „trage aparatul din priză”.
Îi fuge privirea. Nu mai știe, nu mai aude. Nici musca nu suflă. Părul pieptănat, lins peste creștet, ochii dați pe spate. Descătușare. Descâlcire. Inimă largă. Pulsar. Cerurile se cuceresc.

Carmen Caragiu (1965-2015)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu