Ceea
ce a fascinat omul dintotdeauna, muzica, se dovedește a fi o imagine fidelă a
lumii eshatologice a cărei structură ontologică diferă profund de tot ce
cunoaștem. Taina armoniei tonale ascunde în adâncimea înțelesului ei misterul
însuși al sufletului și un alt mare mister, cel al raportului dintre suflet și
spațiu, dintre subiect și obiect. O altă temă centrală este problema naturii,
legată de om prin relația de filiație. Natura este copilul mistic al omului,
copilul său pierdut și regăsit, acest adevăr fiind în prezent pecetluit de
lumina Duhului Sfânt.
Trăim
timpuri preapocaliptice când se face apel la toate faptele credinței, când
Cincizecimea își revarsă Harul Său, când puterile cerești slujesc împreună cu
noi în nevăzut. „Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru și înlăuntrul
vostru” – răsună în aceste cuvinte vocea Evangheliei. Această erupție a Harului
în lumea noastră înseamnă că și infernul este în mijlocul nostru; căci acolo
unde păcatul s-a înmulțit, s-a înmulțit și Harul.
Astăzi
credința adevărată refuză orice formalism exterior care se instalează repede în
absența „Omului celui tainic al inimii”.
Carmen
Caragiu (1965-2015), 28 Ianuarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu