Religia
e o infinită întindere spirituală cu un relief uman extrem de variat. Locuri
mănoase și ținuturi sterpe pot fi spații vecine, alipite unul de altul.
Evoluția ființei umane nu e unitară. Chiar în interiorul unui singur om pot
coexista ținuturi de o sălbăticie fără seamăn cu spărturi de azur în cerul
paradisiac. Umanitatea în ansamblul ei e greu de îmblânzit. Stadiul ei actual e
încă acela al unei herghelii de stepă mânată de instincte. E încă asemeni unui
animal la care nu a ajuns blândețea omului. E drept, Mântuitorul a venit și
Cuvântul Său s-a făcut auzit. Dar, potrivit profețiilor, omul așteaptă
Mângâietorul, Prezența sensibilă în viața de zi cu zi a Cuvântului.
Acum
e momentul ca ochii noștri să se deschidă, azi mai mult ca oricând. Astăzi
Prințul Conștiinței vrea să nuntească cu Prințesa Simțirii. Aceasta este nunta
prin care se vestește în deplinătatea Lui Mângâietorul. Sunt aici germenii de
coeziune a lumii noi, când știința și religia, teologia și arta nu vor mai fi
în conflict.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu