Cap
bine așezat pe umeri. Frunte umedă. A topi cu privirea tristețea. Cuvinte
țâșnind din inimă. A descurca firul în minte. Muzica se revarsă pe chip. Prietenie
cu firea. A da lumină. A ține în viață. „Soarele și luna i-au ținut cununa”. Ulciorul
merge la apă. Arta crapă piatra-n patru. Legea lui Arhimede. Argumentele tale
nu se susțin. Presentimentele s-au cuibărit în suflet. Iubirea te ridică la
suprafață. Te ține sus/te susține. Te poartă cu alai, călare pe șapte cai. Mort
de uimire. Dorința de a spune totul, când nu mai poți să articulezi nimic. Mă
văd în prag. Ochi luminoși, larg deschiși. Zâmbetul dinaintea morții – suprema
formă de aderență/adeziune la Viață. Susur de izvoare. Fâlfâire de aripi. Eu
sunt povestea ta.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu