Capul obosit își caută un loc
de odihnă pe pieptul lui. Brațul ei ținut strâns e prelungirea mâinii lui. Când
îi trece lui un gând prin cap, ea tresare. Floarea soarelui se întoarce după
soare. Doctorul are minte limpede și mână ușoară. Eufemism. Nu poate fi vorba
de despărțire de trup, ci de tratarea unei boli, de vindecare. Exteriorul este
cel mai important punct (centru de greutate) al interiorului. Doar conștientizarea,
acul semnificației, al poeziei induce ser informațional. Moartea = engramă a
vieții! Moartea indică viața, prin personificare. Acesta-i miracolul etern. Particularul e
spiritualul, nu generalul. Ce lăsăm în urmă? Ce ne apasă? Personificarea,
poezia e antidotul la încărcarea cu noxe. Superiorul nu se reduce la inferior,
prin moarte. Poartă mantie, diademă. În artă nu există valori-mijloc. Materia
ia forma dorinței. Fiecare cuvânt articulat e un picioruș. Privim dintre
tâmplele altuia.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu