Fraze
încrustate în minte prin repetare. Arta = geniu materializator, nu materialist.
Agape = ori îi iubești pe toți, ori pe niciunul! Noi trăim în lumea adevărului
referențial, la care nu participăm, încât cel puțin o latură din noi (afectivă,
primitoare) nu participă, refuză participarea. Durere. Cerc vicios. Mintea, în
locul Judecății, să aibă îngenuncherea și închinăciunea. Să se lase mișcată. A
cânta pătimirile lui Iisus. Oamenii vorbesc cu cerul în șoaptă. Fiecare ființă
are ceva frumos în ea. Ceilalți trăiesc în noi. Simplitate de cristal. Moartea
percepută. A cădea lent. „Somnul” de Brâncuși. Melos. Euharistie. Literatură de
participare la Cuvânt. Nu întuneca cu depresia ta bucuria celulelor. Nu le
induce moartea, greața, faptul că „tot mor”, că nu se schimbă nimic. Celulele
știu că sunt ajutate. Depresia antrenează mari nenorociri, investește libidoul
în spinarea (cârca) altora, îi trage în jos. Depresia nu e o stare ce mă
vizează numai pe mine, ci un angrenaj cosmic, se răsfrânge universal. Decojire.
Sâmburele iese. Intuiția complexului. Sus fruntea! Umor duios. Priveliștile se
succed pe geamul trenului, în stânga ochiului. Ești cu ochii deschiși și nu
vezi, nu auzi. Inima nu se opune simțurilor, ea este „întregul”. Sinergia.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu