joi, 16 iulie 2015

Cum sari de la una la alta? (25)

Claritate obscură. Slaba strălucire a cerului nocturn. Pendulul lui Foucault. Rotația pământului. Nebuloase. Fenomene care depășesc pragul observabilului. Particulă liberă. Observator participant. Legătura strânsă dintre atom și univers. Temperament fericit. A avea răsuflarea (sufletul) pe buze. „A adulmeca urma care poate duce în profunzime” (Einstein). Gustul de a lucra. A da drumul la cuvinte. Întotdeauna gândește-te că sunt oameni mai nefericiți decât tine, paralizați... Poetul se gândește și mai jos: că sub oameni există și pietre! A coborî pe scara existenței! Faci abstracție de oboseală, o pui între paranteze. Nu cedezi presiunilor sistemului. Muzica e povestea durerii. Poezie = viziune oblică. Libertate = a fi transportat. A avea timp pentru a mângâia cocoșul, pentru a vorbi cu el. Începem cu sfârșitul. Oase fragile. Cale de mijloc. A merge șnur. Ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul! Porumbelul trist, neștiut. Frunza galbenă, scorojită. Nu trebuie să le privim ambițios, perfecționist, ci sugestiv, voalat! Poetul e de partea frunzelor galbene. Ne e rușine de suferință. Strângerea de inimă pune în mișcare materia. În câmpul dorinței, al frumuseții, al milei se configurează materia. Mila implică existența persoanei. Mi-e milă de apa tulbure din care ciugulește porumbelul rănit. Câștig de spațiu, vânt. Puii dorm cu ochii deschiși, sub soarele crud. Singurătatea esențială. Nu ți-e silă, nu ți-e scârbă de sărăcie, nu tragi cu dinții de viață, nu te enervezi. În iubire, fiecare e oglinda celuilalt. Copilul = solidaritatea cu tot ce există.

Carmen Caragiu (1965-2015)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu