joi, 20 august 2015

A pune nume: o înscriere a creației pe traiectoria personalizării cosmosului în Hristos



A pune nume viețuitoarelor înseamnă începutul procesului de personalizare prin om a creației. Punând nume unei ființe vizate, o institui în orizontul intersubiectivității, împărtășind cu ea calitatea/demnitatea de subiect și partener de dialog. A pune nume făpturilor reprezintă, așadar, o înscriere a creației pe traiectoria dialogică și liturgică a personalizării cosmosului în Hristos. Numele = o rază înțelegătoare ce luminează chipul făpturii, logosul ei. Numele este cheița ce deschide lumea de poveste a unei întâlniri semnificative. Prin nume, în lumina întâlnirii și dialogului, interiorul și exteriorul se armonizează. Numele e o punte peste abisul distanței și înstrăinării. Numele identifică și totodată distinge, indică așadar identitatea și unicitatea unei ființe, cu temei în Cuvântul divin. A pune nume = a iniția o relație personală, a constitui o relație de interioritate reciprocă, a activa, a pune în lucrare condițiile de posibilitate ale unei comunicări de însușiri, ale unei modelări a relației între sine și alteritate (celălalt) în icoana Logosului întrupat, după chipul comuniunii și intersubiectivității Treimice. În paradis, Adam-omul a dat nume viețuitoarelor, contemplând (asimilând noetic) rațiunile dumnezeiești din făpturi, pecetea Logosului ce dă identitate fiecărei ființe create. Vederea sa a cuprins lumea iconic, răspunzând actului creator dumnezeiesc printr-un gest de asemănare, constând în constituirea lumii subiectului în orizontul intențional al iubirii, al comuniunii dumnezeiești. Căderea are la bază, în fapt, o cădere din acest orizont intențional, ceea ce a dus la afectarea consistenței liturgice a actului creatural, până la o relativă dezactivare a potențialului de împreună-lucrare cu Dumnezeu. Numele înseamnă o îmbrățișare intențională a unei alte ființe. Numele = punctul de contact al văzutelor și nevăzutelor. Numele trimite la ființa ca întreg dialogic. Numirea este gestul fundamental al unei viziuni holistice și liturgice asupra lumii. Puterea gestului numirii de dărâmare a zidului distanței și înstrăinării se desăvârșește în iubire.  

Caragiu Carmen (1965-2015)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu