Angoasa
rezistenței, angoasa cedării. Angoasa dezorientării. Angoasa
împotmolirii. Angoasa rutinei, a obișnuinței, a ticului verbal/comportamental.
Angoasa pierderii șirului gândurilor. Angoasa conștientizării fără
posibilitatea de a mișca un deget. Angoasa împietririi. Angoasa amânării.
Angoasa grabei. Angoasa lapsusului. Angoasa întreruperii apelului/legăturii.
Angoasa de a rămâne în urmă. Angoasa de a nu mai putea face față greutăților.
Angoasa viitorului incert. Angoasa lucrului pierdut, angoasa dezordinii. Angoasa
crizei de timp / de spațiu. Angoasa în fața morții. Angoasa în fața (riscurilor)
vieții. Angoasa schimbării reședinței. Angoasa de a fi străin. Angoasa
neputinței de a ierta/ a iubi/ a crede. Angoasa suficienței/insuficienței de sine. Angoasa
inadecvării. Angoasa responsabilităților ce copleșesc putințele. Angoasa
datoriilor, a facturilor neplătite. Angoasa de gol. Angoasa de preaplin, de
saturație. Angoasa despărțirii. Angoasa uitării. Angoasa pierderii ritmului.
Angoasa scăderii tonu(su)lui. Angoasa estompării imaginii, angoasa pierderii
culorii din obraji. Firul rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-mă” = puntea subțire peste abis. Întâmplările disparate ale vieții =
mărgele legate laolaltă, într-un unic șirag, pe șnurul conștiinței.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu