În
vremea de apoi, natura, îmbrățișată de căldura dragostei umane, se va elibera
din robie, primind Duhul înfierii. Sălbăticia
celei „supuse deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a
supus-o” (Rom. 8, 20), a celei aduse în toată vremea „ca o oaie spre junghiere”
va fi domolită de firea omenească (vezi Iac. 3, 7). Făptura, care în ceasul de
acum „aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8, 19), „se va izbăvi
din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui
Dumnezeu” (Rom. 8, 21). Nimic nu poate despărți o făptură a lui Dumnezeu de
dragostea Lui.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu