Coborârea
minții în inimă transcende gândirea. Din inimă se deschid ochii sufletului.
Aceștia au parte de apariții vii, de adevăruri, de chipul lucrurilor de pe care
vălul iluziei a căzut. Orice apariție, în orizontul sufletului este un ACT DE
IUBIRE. Nimic nu este obiect indiferent, ci ACT, jurământ de iubire. Totul
participă la tot. Atmosfera însăși vibrează de parcă ar strânge în brațele ei
invizibile ființa. Lumea reînviată devine un inepuizabil izvor de metafore
poetice. Nimic nu este pasiv, totul este activ și capabil de a participa și de
a fi impresionat. Acesta este cosmosul eshatologic, o infinită rețea de
rezonanțe pusă în mișcare de rostirea numelui. Numindu-L pe Iisus, El ne aude.
Conștienți că suntem auziți și ascultați (chiar dacă noi, încă, nu auzim ce se
întâmplă) este cel dintâi pas spre redobândirea „vederii”. Vederea cu inima
izvorăște din înțelegerea supremă că Persoana Infinită ne aude și ne răspunde,
că totul în univers a fost creat în chip originar să fie auz și „răspuns”.
Caragiu
Carmen (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu