Tonalul
și modulatoriul. Urma și suplementul. Durerea și plăcerea. Moartea și viața.
Credință organică. Timp vertical. Topologia fantasticului. Evocări în ramă,
dulci. Buze sfâșiate = Requiem. Ieșire din adânc, la suprafață, ca tras de o
rază de soare. Corpul imaginii acoperă toată existența. Suspin = suspensie,
epoché. Prin medicină, spre filozofie. Dizolvarea rezistențelor, a chisturilor,
a grijii. Filozofia = studiul problemei morții. Poezia = gestionarea clipei
morții. Realitate qualiformă. Înaintezi în cuvânt ca în sunetul muzical. Întunericul
cel mai din afară = depresie = reducționism: se distruge icoana, condiția
euharistică. Imaginea nu are miez perisabil. Cea mai mare asceză creștină =
a-ți iubi vrăjmașul. Elementele vii se ajută între ele. Toată natura suspină în
așteptarea învierii. Depresia = pierzi aroma din momentul de grație = luptă cu
greața. Greața de neant (Sartre). Căderea începe cu disecarea unei imagini =
materialism. Esențialul e altul. Gestul se umple de prezență. Altarul e aici. Poetica
poietică = realizarea imaginarului = suc de qualie = rodia vieții. Înfigem
lumina, reflectorul în „pupila” electronului. Prin interior, totul se
întregește. Unde începe și se termină viața? Aceste oase nu pot fi puse la loc.
Infinitul e un nume pentru unda verde. Imaginarul poetic permite moartea. Lumea
de dincolo nu lucrează cu referenți, ci cu reacții. Arta nu copiază, ci creează
referenți. Lucrul depinde de cum apăsăm pe senzație. Frica de a păși în gol. E
o nouă lume. Valsul o ia razna. Poezia = amnezie inocentă = a uita, a șterge cu
buretele răul psihologic (nu moral). Extensie intensivă. Mișcare
contrapunctică. E greu să nu devii carnal. Mergi în tăcere. Înmulțirea vieții,
a semnificanților. Fericirea eliberează gândul. Cântarea Cântărilor = fericirea
în clipă. Lumea e o cărare de poveste. Apariția e motivată din interior. Explozia
qualiilor. Semnificantul e ca un vaccin, care inactivează microbii. Harul
împinge înainte viața. Se comportă ca o imagine = se reface fără cusătură.
Apariționalul = trupul înviat, ce trece prin uși. Poezia = condiția de evidență
a ceva inefabil.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu