A-ți
face din moarte prieten = a avea prieten pe cineva plecat dintre noi. A cădea
pe prag = a trece pragul. Dacă lumea ta se decolorează (sindrom de fading),
dacă nu mai vezi nimic în jur, așteaptă în inima ta strălucirea unei lumini mai
presus de tine. Alipindu-te de ea, vei căpăta o vedere nouă asupra lumii: culori
vii vor reapărea pe pânza minții. Acheiropoietos ([chip] nezugrăvit de mână). Există practic un singur conținut perceptibil
senzorial, dar logic există cel puțin două. De aceea, același conținut apare în
două feluri: denotativ și conotativ (simbolic). Natura moartă alternează cu
rotunjimea de măr a umărului. Umbra deasă a absenței este prezență. Privirea
medicilor e universal transparentă. A murit mergând. Tristețea difuză a
modificat expresia, atât. S-a ridicat, s-a sculat: eufemism neîntrerupt. S-a
ridicat, s-a sculat ca din pat, sprijinindu-se pe cot. Te caut în noapte. Nu
există goluri neplăcute în memorie, nu ai lăsat ceva nerezolvat. Nu pot ridica
ochii de somn (episod comic): aceasta e legătura cu diagonala. Spațiul și
trupul formează o unitate complexă, contextuală, filmică. Clipă stabilizată, ce
nu se precipită în neant. Când ecranul se întunecă, numinosul e mai viu ca
niciodată. Imanența sensibilității în expresie. În filmul memoriei, cea
adormită se vede pe sine. Lumina morții. Acum ei sunt morți și retrăiesc
trecutul în forma prezentului. Conștiința percepe organul de simț (diagonala,
interfața, sinteza, codul) nu cu organele de simț. Ea percepe direct codul, nu
cu instrumentul. Conexiune directă la ecran, la prezență. Dispersia încetează
definitiv. Muzică = perpetuum mobile, în oaza prezentului. Cenzura nu dirijează
realul. Ești aspirat în vârtejul liniștit al Vieții.
Carmen
Caragiu (1965-2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu